Inceputurile independentei

A fost prima data, azi dimineata, cand iubirea mea m-a "trimis" la servici. Ca de regula stateam langa ea, cu riscul intarzierilor repetate, pana adormea la loc (daca ramanea acasa).
Azi mi-a zis:
- Mami, ce faci, nu pleci?
Apoi si-a luat calutul de plus in brate, mi-a intors spatele dupa ce mi-a dat pupic si... gata.
Am fetita mare.

Atat de mult o mangaiem seara, amandoi... Se pune intre noi, isi ridica bluzitele si sta ca un gandacel cu burtica-n sus, apoi cu spatele apoi iar cu burtica... O mangaiem pe rand si deodata. Ii dam iubirea noastra.
Cateodata ma intreb de ce mai e si suparata si nervoasa uneori? La cata iubire primeste. Apoi imi amintesc de ce. Are si ea frustrarile ei.
Iubirea mea, scumpa mea fetita.
Mi-e dor de ea.

Conversatie

Iubita mea fetita a avut chef sa stea de vorba cu...
[e ea, pe doua voci]
- Fordfocusule, esti casatorit?
- Daaa, cu Maria. Dar a murit...
- Nu-i nimic, o sa te casatoresti cu altcineva!
- Dar cum?
- Pai tu o sa te indragostesti de ea si ea o sa se indragosteasca de tine! Altfel nu va casatoriti...

Ieri, dintr-un pui (si din trei focuri) am facut trei feluri (Doamne, descurcareata mai sunt!). In fine, iubita mea micuta, vazand carnea mi-a spus dojenitor ca e pacat sa omori animalele si sa le mananci, e o prostie... Aveam emotii ca n-o sa mai manance nici macar cat mananca ea de obicei... Dar a uitat. De foame.

A dus-o M, tot ieri, la o gradina frumoasa a unei prietene, langa padure. Si mi-a spus M: "Ce poti sa-i mai spui cand, dupa ce-a studiat putin locul, a hotarat: asta-i locul ideal pentru casa mea, aici o sa o construiesc!"
Din cauza asta ma gandesc intr-una la ce viseaza ea. Si visez si eu.

DINO PARK...

Asa, ca sa nu uit ca am dus-o si acolo...
Pentru ca nu a fost ceva "de neuitat". Diplodocushi, velociraptori (altii nu mai retin) de plastic, intr-un cort intunecat, pe alocuri luminat cu mov si verde. Niste zgomote de fundal, ragete de pe vremuri...
Fetita mea se gandea (cu voce tare) pe unde ar cobori de pe diplodocus... Normal, pe coada!
Mie, sincer, mi-a placut mai mult fanfara din parculet.

Tinte de atins

Trebuie "sa incercam sa avem foarte multi bani, asa ca Michael Jackson, sa ne luam casa langa padure, cu curte, cu urmatoarele animale: calut, pisica, porumbei, caine, delfin, broasca testoasa si vultur".
...

Iarasi plec

Sunt doar doua zile... Dar o sa-mi fie asa de dor de ea!
Cand afla ca mami o sa stea mai mult la servici, ca sa putem sa luam calutul adevarat (!!!), il intreaba pe bunic sau pe tati:
-De cate ori dormim pana vine mami inapoi?
Sau plange. Plange tare de ce plec de langa ea...
As lua-o cu mine, oricum e la mine in suflet tot timpul.
Cand e incantata de mine si vrea sa-mi arate asta, imi spune razand: "esti cea mai rea mamica buna!". Iubirea mea...
Ieri compunea poezii de cate doua versuri, cu animale, normal:
"Pisicuta draga mea,
Hai sa stai... in bratea mea" (sa rimeze...)

Il iubeste tare pe Michael Jackson. Piese preferate: bad si beat it. Avem afise, revista, insigne si dvd-ul de la saptamana financiara (de care nu stie inca, e un element surpriza de care se vor folosi barbatii lasati singuri sa se descurce cu ea, in cele doua zile cu mami lipsa).

Unde o sa gasesc eu calutul rosu cu sclipici si cu copite albastru inchis, cu coama lunga (da' intinsa), cu saua mov, hamul negru si cu coronita argintie, cu grajd in care sa doarma... Pentru el stau de data asta asa de mult la servici... Eeeei?

Mai bine nu!

Mai nou ii plac "bebelasii".
- Sa faca mami unul?
- Da, sa ii dau eu laptic, sa dorm cu el...
- Pai trebuie sa dorm eu cu el, pana bea laptic de la mami...
- Mai bine nu, ca doar pe mine ma iubesti...

Cu prietenul ei I, la despartire, schimb de pusicuri. Apoi, urcand fericita scarile:
- O sa ne casatorim... Cand o sa fie I mai mare.

E asa de fericita cand e cu mine... De dimineata:
- Mami, azi sintem libere?
- Da iubire.
Si toata se lumineaza. Si asa e toata ziua. Nu-i mai trebuie mare lucru, nu-i mai trebuie pe nimeni, nici copiii nu sunt asa de importanti. Doar sa fie cu mine, sa ne jucam cand am timp... Sa fie cu mine.
Avem noi impreuna un univers... O fi bine? Ca si eu simt la fel... Si ce sa fac? Sa stric armonia doar ca sa aiba nevoie si de altcineva, de altceva? Mai incolo poate ar trebui sa o fac... Sau deja aman ceva ce trebuie sa fac ACUM. Are patru ani, e iubirea mea, sunt o mama sufocanta?
Nu stiu. Ea e mult mai cuminte in ultima vreme, mai intelegatoare, ma lasa sa-mi fac treaba, dar vrea CU MINE, langa mine. E dependentza? Prea mare?

Mi-era dor...

Sa scriu despre ea, scumpa mea visatoare. Acum viseaza la casa noastra, fara ca cineva sa incurajeze acest vis... Animale multe, butuci si scena, multe flori... Are o sclipire in ochi pe care nimic nu o egaleaza.
Si scrie scumpa mea, scrie de toate, cu litere mari, TE IUBESC cu s-ul invers si mi-e atat de draga incat imi vine sa scriu si eu s-ul asa, ca ea, atunci cand scriu. La fiecare s pe care-l scriu ea imi vine in minte...
E pura si dura in alegerile ei. "Nu-mi place de A. Nu ma joc cu ea, intelegi?" Desi isi dorea de dimineata sa se joace cu niste copii, iar la ora afirmatiei era deja seara. Si nu s-a jucat cu A. Si gata.
Si, mai nou, vrea surioara. Sau fratior. "Dar cand o sa fiu mare, mami!". Eeeei, ce sa zic?